Invidia

Pentru mine, sentimentul asta e unul pe care nu prea pot sa-l inteleg. De ce sa imi doresc eu sa moara capra vecinului? Doar pentru ca eu nu am fost in stare sa am grija de capra mea?
Pe bune ca nu inteleg! Presupun ca are legatura cu modul in care ai fost educat si cu modul in care s-au comportat oamenii din jurul tau atunci cand erai usor impresionabil.
Daca oamenilor din jurul meu le merge bine, eu ma bucur pentru ei!!! Si o fac din tot sufletul. Chiar daca poate pe unii nici nu ii cunosc foarte bine, chiar daca poate unii dintre ei nu s-au comportat vis-a-vis de mine asa cum (poate) mi-as fi dorit sa se comporte, chiar daca poate unii dintr ei mi-au pus "piedica" atunci cand ne-am intalnit (intamplator sau nu), chiar daca...
Daca cineva e fericit si ii merge bine, ma bucur pentru el! Inseamna ca merita sa fie asa. Poate a suferit si a muncit mult sa ajunga acolo in timp ce eu nu aveam nici o treaba. Si chiar daca nu e asa, cu ce m-ar deranja pe mine ca lui ii merge bine? De ce ar trebui sa il urasc (hmmm....nu cred ca urasc pe cineva) pentru ca el e fericit si ii merge bine si mie nu?
Nu cred ca as putea vreodata sa ma bucur de raul cuiva. Indiferent cine ar fi persoana respectiva. La fel cum nu as putea sa fac "rautati gratuite" cuiva.

Si totusi, sunt atatia care o fac...si culmea e ca o fac pur si simplu, am senzatia ca e un hobby :) Pai altfel nu cred ca pot sa-mi explic conversatia cu o "cunostiinta" care a aflat ca "imi e din ce in ce mai bine" care suna cam asa (am facut textul citibil si inteligibil, pentru ca era scris cam in viteza):
"EA: sincer. ma bucur. in sfarsit iti place ce faci. Am dreptate?
EU: da :)
EA: ma bucur, sincer
EA: sincer. analizand in ani, am dedus ca nu esti persoana ce sa muncesti de la 0. poate in carma ta, ai fost o printzesa, sincer. tie iti place sa recomanzi, si oamenii sa te asculte
EA: si sa iti dea
EA: te-ai gandit la asta? vreodata?
EU: :) cred ca nu
EA: gandeste-te. sincer
EU: dar s-ar putea sa ai dreptate :)
EA: nici un job nu ti-a placut, pana acum
EU: cred ca te inseli...mie mi-au placut toate joburile pe care le-am avut
EA: HAI CA RAD
EA: SINCER"

Eu m-am distrat...SINCER :))) Prietenele mele s-au enervat :))

Eu cred ca fiecare dintre noi isi faca propriile alegeri in viata. Daca sunt bune sau proaste, o sa aflam toti la un moment dat si o sa traim cu alegerile pe care le-am facut. Daca au fost alegeri bune suntem fericiti si recunoscatori (iar daca nu suntem, ar trebui sa fim). Daca au fost alegeri "proaste" suportam consecintele si incercam sa invatam din greseli (asta pana cand realizam ca de fapt, orice alegere pe care o facem e cea mai buna alegere pe care am fi putut sa o facem la momentul respectiv, pentru ca altfel...nu am fi facut-o)

Haideti sa zambim mai des si sa ne bucuram de ce avem noi si ceilalti, decat sa ne incruntam din cauza "caprei vecinului" care nu vrea sa moara :))

Abia astept!

Maine seara plec acasa! Ma simt ca in copilarie cand stiam ca am voie sa merg sambata la discoteca. Nu mai am stare! Nu am chef de nimic...Si as avea cate ceva de facut: sa-mi fac bagajele, sa-mi pun un audiobook pe telefon sa am ce face pe tren, sa las ordinea pe care vrea sa o gasesc atunci cand revin, sa imi mut niste fisiere din calculator pe HDD-ul extern pe care o sa-l iau cu mine, sa-mi completez contractul de munca, sa imi caut actele care imi trebuie pentru inregistrarea lui...si cred ca mai gasesc cateva lucruri de facut. In schimb, stau cu ochii in monitor...ascult muzica si ma mut de pe un blog pe altul, apoi dau cate un ochi pe Facebook, mai mananc cate un biscuite cu crema de zmeura. Practic, astept sa treaca vremea, sa vina maine, sa ma urc in tren si sa ajung la Timisoara.
Si acolo am atata treaba!! In primul rand abia astept sa le vad pe fete (surorile mele, adica) si pe mama, apoi sa-mi revad prietenii si oamenii dragi...sa fac cunostiinta cu zapada, sa ma plimb prin centru....O, am atatea de facut! Apoi o sa vina Craciunul, o sa avem brad si papa bun si caldura multa :) Bine, dupa Craciun o sa intru in depresie ca nu vrea sa stau acasa de Revelion...cred ca o sa fac o petitie sa ma adopte si pe mine cineva :)) Sau poate o sa ma bucur pur si simplu de statul cu mama acasa la caldura, de uitatul la TV (nu ca mi-ar lipsi) si o sa-mi iau o doza mare mare de rasfat sa-mi ajunga pana la primavara cand probabil voi ajunge din nou acasa. Sa nu ma intelegeti gresit, imi place Bucurestiul...dar, nicaieri nu e mai bine ca acasa.

A venit primavara!:)

Daca ne uitam pe geam un pic, e toamna...chiar spre iarna...
Azi m-am distrat un pic, pentru ca am avut parte pe rand, la intervale scurte de timp de: soare puternic, ploaie in rafale, soare din nou, tunete, grindina. Mai lipsea zapada...:)

Sa revenim...primavara a venit doar pe blogul meu, care s-a inverzit in plina toamna. Asa, cu tupeu maxim! :o)
Incep sa ma obisnuiesc ca undeva prin luna decembrie pe mine sa ma apuce schimbarile...deci si anul asta ma incadrez in limitele normalitatii (normalitatea in general e o chestie relativa, in cazul meu e si mai relativa). Bine, anul asta am inceput mai devreme...dar cred ca abia acum incep sa simt si efectele.

Si sunt happy...cu motive mai mult sau mai putin concrete, dar important e ca asa ma simt. Exista si efecte adverse, gen: rasturnat ciorba din farfurie pe masa, turnat apa pe tastatura, uitatul unor lucruri "importante" de rezolvat, si lista ramane deschisa...

I'm back! :o)

Recunosc, in ultimul timp am cam lipsit de pe blog, din peisajul Lyoness, ca de altfel cam de peste tot. Ma intreb si eu cum de am rezistat singura atata timp, sa stau in umbra si sa nu fac nimic...
Dar, pentru ca exista prieteni adevarati, care raman langa tine, chiar daca tu nu ai timp pentru ei, chiar daca ai alte lucruri mai importante de facut decat sa-i intrebi ce mai fac, chiar daca...sunt aici, din nou..

Asadar, (mi-)am revenit! M-am trezit din nou la viata, am o gramada de vise de implinit si de planuri de pus in practica, incat nu mai vreau sa imi accept statutul de "molie" din ultimul timp, o sa devin fluture (din nou)...