Din nou la munca...

Azi a fost prima zi de munca, dupa Sarbatori. Prima zi oficiala.
Nu stiu voi, dar parca pentru mine a fost asa, un inceput de an nou, adica momentul ala in care iti faci planuri, iti construiesti strategii, iti alegi calea pe care sa mergi de azi inainte si asa mai departe...
Ma simt ca si cum pana azi am dormit si acum (de fapt, de ieri) m-am trezit si m-am apucat de treaba. Azi am avut prima intalnire. O intalnire cum imi doresc sa mai am...cu o persoana deschisa, cu care mi-a placut sa stau de vorba.
Pe prim plan, in luna asta e sa-mi iau (de fapt, sa primesc) laptop. Adica laptop-ul meu, asa, mic cochet si alb...abia astept!!! Am ceva de munca pentru asta, dar pun pariu ca nu o sa se simta, pentru ca o sa o fac cu drag.


"Primul pas pe care trebuie sa il faci ca sa obtii tot ce vrei de la viata este asta: Hotaraste-te ce vrei." (Ben Stein)

I'm back! :o)

Recunosc, in ultimul timp am cam lipsit de pe blog, din peisajul Lyoness, ca de altfel cam de peste tot. Ma intreb si eu cum de am rezistat singura atata timp, sa stau in umbra si sa nu fac nimic...
Dar, pentru ca exista prieteni adevarati, care raman langa tine, chiar daca tu nu ai timp pentru ei, chiar daca ai alte lucruri mai importante de facut decat sa-i intrebi ce mai fac, chiar daca...sunt aici, din nou..

Asadar, (mi-)am revenit! M-am trezit din nou la viata, am o gramada de vise de implinit si de planuri de pus in practica, incat nu mai vreau sa imi accept statutul de "molie" din ultimul timp, o sa devin fluture (din nou)...

Dor de duca...

Zilele trecute, in timp ce asteptam pe cineva, mi-am petrecut cateva minute pe terasa unei benzinarii OMV. Inca nu era deschisa "oficial", adica inca avea unele mese pline de praf, dar pentru ca era cald si soare, am preferat sa stau afara.
Si stand asa pe terasa, in timp ce citeam despre workshop-ul Lyoness de la Busteni, m-a apucat asa un dor de duca...
Mi-e dor sa se repete istoria de anul trecut, cand am parcurs cred ca mii de kilometrii prin toata tara (si nu numai), cand singura, cand cu colegii din Lyoness, cand impreuna cu familia...
Parca toata iarna, am hibernat, si acuma m-am trezit cu o nevoie acuta de a iesi din casa, de a pleca unde vad cu ochii. Si cum exista putine lucruri pe care sa mi le fi propus si sa nu se realizeze, anul asta imi propun sa fie cel mai extraordinar an de pana acum, din toate punctele de vedere.

Deci, pregatiti-va sa mai auziti de mine!