Clatite

Azi noapte am dormit foarte rau. M-am trezit pe la 2 jumate cu niste dureri de burta ingrozitoare, de-mi venea sa plang.
Dar, in compensatie...tocmai am primit clatite calde cu branza si stafide facute la cuptor de Stela, mama unei colege. Doamne cat au fost de bune!!! Yammi...
In ce consta fericirea?
Fericirea mea de dimineata a fost reprezentata de o (de fapt, au fost 2...oups) clatita cu branza dulce si stafide.
Inca nu m-am trezit complet, mos Ene inca mai imi apasa incet pleoapele si inca lacrimez de-atata cascat...asa ca...un week-end placut si un inceput de primavara cat mai frumos sa aveti!

Disperarea

Am trait sa mi se intample si asta...
Ma trezesc de dimineata cu un mesaj...cica o persoana mi-a lasat un mesaj pe Neogen. Deschid, desi sincer, eram convinsa ca e o aberatie, dar dupa experienta foarte placuta pe care am descris-o in una din zilele trecute, am zis ca putea foarte bine sa fie un nou "mod placut de a incepe ziua".
De data asta insa, surpriza: mesajul suna asa:
"Buna. Sunt din Timisoara.
Doresc sa te cunosc, sa fim prieteni si cine stie... poate
va iesi ceva...sunt sincer, iubitor, romantic, stabil si familist
si-mi doresc o familie stabila si copii cu aleasa
inimii; imi place foarte mult sa dansez. Tie? O zi frumoasa.

PS: Daca se poate sa vorbim pe mess,
ID-ul meu de mess este: xxxx
sau daca e ok pt tine, poti sa-mi dai tu id-ul tau de mess si te
contactez eu.
Inca o data, o zi superba."

Am uitat sa mentionez ca primisem chiar de 2 ori azi-dimineata mesajul asta.
Imi amintesc ...destul de vag...ca parca am mai primit intr-o zi un mesaj de la aceeasi persoana pe care l-am ignorat (si-mi aduc aminte doar pentru ca al meu sot...neobisnuit cu noile modalitati de "socializare", gen hi5, neogen, etc...a fost de-a dreptul enervat de "uita-te si tu ce tupeu are asta")
Revenind, ca o draguta ce sunt, ii raspund omului, ca sa nu-i mai prelungesc agonia...si sa-i micsorez asteptarea unui raspuns...si "butonatul butonului" de refresh de la contul de e-mail:
"Eu nu vreau sa te cunosc. Te rog nu mai insista. Multumesc frumos.
O zi frumoasa iti doresc si tie."
Impacata cu mine, ca am rezolvat problema si ca nu mai primesc mesaje de genu' pe viitor, imi continui activitatea. Evident, nu pentru prea multa vreme, pentru ca omul era pe faza (stiam eu ca "butona butonul" - l-am prins!). Asadar, primesc un nou mesaj:
"buna
pot sa te rog ceva?
ai prietene, verisoare etc intre 27-31 de ani sa imi faci cunostinta cu ele,
sunt un baiat foarte serios si caut o relatie serioasa.
multumesc foarte mult."
Dupa un asemenea mesaj, nu pot decat sa ma intreb cata disperare a acumulat bietul baiat ca sa trimita mesaje din astea? Si acuma sincer, chiar imi pare rau de el.

In timp ce scriam aici, m-am abatut o clipa spre a citi un alt blog, care vorbea de Dragobete. Si atunci m-a lovit!!!! De fapt, toata disperarea omului de mai sus a venit din dorinta de a se integra in "societate" unde se vorbeste de aproape 1 luna doar de iubire, dragoste, fericire, de tot ce se poate face in 2, de cum trebuie sa-ti alinti jumatatea, sa o faci sa se simta iubita, dorita, etc.
Acum parca nu mi se mai pare chiar asa de "ciudat" mesajul...mi se pare chiar trist...
Poate totusi, o metoda de abordare diferita ar fi mai potrivita...zic si eu...din lipsa cunostiintelor despre cum se dezvolta o relatie "iubareata" prin hi5 (neogen, tot aia).
Ii doresc omului sa gaseasca pe cineva care sa ii accepte "pasiunea" (asta ca sa nu spun obsesia) si sa vrea sa primeasca toate "sentimentele" acumulate de elpana in prezent.

Oare de ce?

Nu pot sa nu ma intreb, oare de ce oamenii prefera sa se planga pentru orice, in loc sa faca ceva ca sa-si schimbe situatia in care sunt? De unde vine toata ignoranta asta? De ce sa faci ceva, cand poti foarte bine sa stai, sa te complaci in aceasi situatie, care nu poate sa-ti aduca nici o schimbare in bine?
Dar oare este chiar asa de importanta "starea de confort" in care fiecare dintre noi se gaseste in momentul de fata, incat refuzam sa iesim din ea?
Am citit pe undeva (nu retin niciodata autorii, imi pare rau) ca "daca faci de fiecare data acelasi lucru, nu poti sa te astepti la alte rezultate". E logic, ar putea spune multi. Si totusi, cati dintre noi nu facem lucrul asta? Cati dintre noi preferam sa ajungem acasa si sa lancezim in fata televizorului, si apoi ne plangem ca ne ingrasam, ca nu avem bani, ca suntem tot timpul obositi, ca nu avem energie, etc.
Vreau sa schimb asta!!! Evident, nu e un lucru usor (din contra as putea spune)! Eu am inceput deja, deci pot sa vorbesc in cunostiinta de cauza. E foarte greu sa treci din starea de "vai...cat sunt de obosita, asa n-am nici un chef de nimic" la "in sfarsit am terminat serviciul, acum am timp pentru mine". Concret, in loc sa ajung acasa si sa ma tolanesc "obosita", imi revin brusc si constat ca am timp sa fac tot ceea ce vreau! (sa-mi plang de mila ca pana acum, nu era exact ceea ce-mi doream). Vroiam sa-mi fie drag sa vin acasa, sa nu am haine imprastiate peste tot (se pare ca am rezolvat aceasta problema) si hartii imprastiate pe tot biroul (aici mai am un pic de lucrat). Pentru asta, trebuia sa mentin curatenia pe care am facut-o intr-o zi intreaga de sambata. Am constatat chiar ca e mult mai simplu sa-ti pui de fiecare data hainele in dulap, decat sa stai o saptamana intreaga cu casa ca dupa razboi (lucru care ma enerva cumplit, dar fiind tot timpul "obosita", nu luam nici o masura) si sa pierzi o zi intreaga de sambata ca sa pui totul in ordine.
De ce nu poate fi totul la fel de simplu?
Eu incerc sa fac ceva, sa lupt cu "criza" (nu pot sa cred ca am scris cuvantul asta) si cu toate elementele negative care-ti taie tot elanul de a face ceva.
Merit mai mult decat atat! Merit tot!! Si o sa obtin tot, n-am nici un dubiu in sensul asta. Doar ca, DOARE! Doare sa-i vad pe oamenii la care tin, oamenii care imi sunt dragi, ca au impietrit in starea asta de "criza" (deja e a doua oara, cred ca am patit ceva) si asteapta....asteapta sa vina cineva, sa-i ia de manuta si sa le dea o galeata (daca se poate, chiar o caruta) de bani, pe care probabil ca i-ar cheltui ca sa-si cumpere o plasma mare mare si frumoasa!!!
Va rog eu frumos: faceti ceva!! Orice, dar va rog frumos nu va mai plangeti de mila!!!
Va dau eu idei daca duceti lipsa, dar puneti-le in practica!!

Un mod de a incepe ziua

Mesaj de la un prieten vechi, pe care nu l-ai auzit de ani buni, care iti spune "La multi ani!" de ziua ta (cu toate ca stie ca ziua ta a fost ...in decembrie). Dar, o asemenea urare poate fi facuta in fiecare zi, chiar cu un efect mult mai "spectaculos" (e inca dimineata, inspiratia se pare ca nu ajuta foarte mult).
Cum poti sa nu te simti excelent la un asemenea mesaj? Raspuns: nu poti!
Mie imi place tare mult sa-mi sun amicii, prietenii sau chiar persoanele care nu intra in cateogria anterioara, dar care imi sunt dragi pur si simplu si cu care am avut un subiect comun la un moment dat. Si fac asta fara sa vreau nimic in schimb, doar sa vad ce mai fac.
Se spune ca, daruind vei castiga. Se pare ca acest lucru se aplica la orice. Mie imi place sa daruiesc zambete, cuvinte de incurajare, vorbe bune si daca se poate surprize placute (si aici nu intra cadourile de ordin material, acolo sunt catastrofa...), si atunci cand primesc toate acestea inapoi..nu pot decat sa zambesc si sa multumesc celor care fac asta ca mi-au facut ziua mai frumoasa!