Tata...58 ani

Ieri a fost 10 noiembrie. Tata ar fi implinit 58 ani. Dar, din pacate nu a facut-o. A plecat mai repede, iar noi am ramas doar cu amintirea. Eu am facut comemorarea cu ciocolata Magura cu rom, impartita cu colegii de birou. Poate el, acolo unde e a zambit un pic...desi mi-ar fi placut sa rada cu hohote. Pentru ca asta insemna ca e fericit. Si sper sa fie...si sa aiba parte de linistea care i-a lipsit pana acum. Sau poate ca daca o avea nu mai avea nici un farmec.
Oricum, eu il iubesc si acum, chiar daca a ramas doar in suflet.

"La multi ani!" tata...

Tata

Azi ar fi implinit 57 ani. Din pacate, nu a ajuns sa ne vada in aceasta zi.
Dar, noi il vom pastra mereu in inima si in sufletele noastre, asa cum a fost.
Inca ii mai aud vocea in momentul in care cineva in jurul meu pune o intrebare de mecanica auto. Din pacate nu si raspunsul...doar felul in care ar fi ras si ar fi spus cat ar fi de simplu...sau poate cat ar fi fost de complicat. Inca ma gandesc la el din cand in cand...inchid ochii si il vad. Mi-as dori sa-l visez, dar lucrul asta se intampla mult prea rar...

Chiar daca sintagma probabil ca nu e potrivita..."La multi ani, tata!:)"

2 ani...

Si o sa numar in continuare...
Intr-adevar, a mai trecut un an. Acum sunt deja 2...
2 ani in care am fost un pic mai tristi de fiecare data cand ne-am adus aminte ca nu mai e, ca trebuie sa ne multumim cu amintirile - sunt singurul lucru care ne-a mai ramas. Anul asta am refuzat sa plang, am refuzat sa retraiesc ziua de 16 iulie 2007. Am fost doar trista...Desi am fost departe de casa anul asta (ca si anul trecut, de altfel) unii au observat ca am asa, ceva care nu mi se potriveste neaparat. Si mi-au spus ca probabil de-acolo de unde e zambeste frumos...si ca moartea nu e altceva decat transformarea intr-un altfel de energie...deci, eu trebuie sa zambesc (multumesc Cristi)
Multumesc tata ca mi-ai lasat atatea amintiri placute pe care sa mi le aduc aminte cu drag, atunci cand am nevoie de ele.


Azi e sf. Ilie...asadar, daca e voie..."La multi ani!" tata