Oare de ce?

Nu pot sa nu ma intreb, oare de ce oamenii prefera sa se planga pentru orice, in loc sa faca ceva ca sa-si schimbe situatia in care sunt? De unde vine toata ignoranta asta? De ce sa faci ceva, cand poti foarte bine sa stai, sa te complaci in aceasi situatie, care nu poate sa-ti aduca nici o schimbare in bine?
Dar oare este chiar asa de importanta "starea de confort" in care fiecare dintre noi se gaseste in momentul de fata, incat refuzam sa iesim din ea?
Am citit pe undeva (nu retin niciodata autorii, imi pare rau) ca "daca faci de fiecare data acelasi lucru, nu poti sa te astepti la alte rezultate". E logic, ar putea spune multi. Si totusi, cati dintre noi nu facem lucrul asta? Cati dintre noi preferam sa ajungem acasa si sa lancezim in fata televizorului, si apoi ne plangem ca ne ingrasam, ca nu avem bani, ca suntem tot timpul obositi, ca nu avem energie, etc.
Vreau sa schimb asta!!! Evident, nu e un lucru usor (din contra as putea spune)! Eu am inceput deja, deci pot sa vorbesc in cunostiinta de cauza. E foarte greu sa treci din starea de "vai...cat sunt de obosita, asa n-am nici un chef de nimic" la "in sfarsit am terminat serviciul, acum am timp pentru mine". Concret, in loc sa ajung acasa si sa ma tolanesc "obosita", imi revin brusc si constat ca am timp sa fac tot ceea ce vreau! (sa-mi plang de mila ca pana acum, nu era exact ceea ce-mi doream). Vroiam sa-mi fie drag sa vin acasa, sa nu am haine imprastiate peste tot (se pare ca am rezolvat aceasta problema) si hartii imprastiate pe tot biroul (aici mai am un pic de lucrat). Pentru asta, trebuia sa mentin curatenia pe care am facut-o intr-o zi intreaga de sambata. Am constatat chiar ca e mult mai simplu sa-ti pui de fiecare data hainele in dulap, decat sa stai o saptamana intreaga cu casa ca dupa razboi (lucru care ma enerva cumplit, dar fiind tot timpul "obosita", nu luam nici o masura) si sa pierzi o zi intreaga de sambata ca sa pui totul in ordine.
De ce nu poate fi totul la fel de simplu?
Eu incerc sa fac ceva, sa lupt cu "criza" (nu pot sa cred ca am scris cuvantul asta) si cu toate elementele negative care-ti taie tot elanul de a face ceva.
Merit mai mult decat atat! Merit tot!! Si o sa obtin tot, n-am nici un dubiu in sensul asta. Doar ca, DOARE! Doare sa-i vad pe oamenii la care tin, oamenii care imi sunt dragi, ca au impietrit in starea asta de "criza" (deja e a doua oara, cred ca am patit ceva) si asteapta....asteapta sa vina cineva, sa-i ia de manuta si sa le dea o galeata (daca se poate, chiar o caruta) de bani, pe care probabil ca i-ar cheltui ca sa-si cumpere o plasma mare mare si frumoasa!!!
Va rog eu frumos: faceti ceva!! Orice, dar va rog frumos nu va mai plangeti de mila!!!
Va dau eu idei daca duceti lipsa, dar puneti-le in practica!!