Viziune!

A fost odata ca niciodata o zi frumoasa de primavara. Pomi infloriti, pasari care canta, fluturi, gâze, soarele sus pe cer.
In aceasta zi frumoasa de primavara, un melc, cu casuta lui in spinare, aflandu-se langa un cires inflorit, s-a trezit cu un vis in minte: ce bine m-as simti daca as putea sa mananc niste cirese!
Pe masura ce soarele se ridica pe cer tot mai mult, visul melcului s-a transformat in dorinta: VREAU sa mananc niste cirese! Toata ziua a stat, s-a gandit, si a elaborat un plan, cum sa faca el sa manance cirese. Zis si facut: a doua zi de dimineata, melcul nostru, cu casuta in spinare a inceput sa urce in cires. Doua vrabiute, care l-au tot studiat ele pe melc, isi dadeau de zor cu parerea despre ce face melcul. Una dintre vrabiute, mai curajoasa, si-a luat inima in dinti si a zburat pana la melc sa-l intrebe ce face.
Melcul i-a raspuns linistit: mi-e pofta de cirese, asa ca m-am hotarat sa ma urc in cires si sa manac cateva. Vrabiuta, i-a raspuns: dar ciresul tocmai a inflorit, cum crezi tu ca o sa mananci cirese?
"Pana cand ajung eu sus in cires, ciresele vor fi tocmai bune de mancat!"

Asta nu este o poveste despre rabdare (desi, probabil ca ar putea fi), ci una despre VIZIUNE!

Iti doresc sa ai puterea melcului din poveste si sa vezi dincolo de aparenta momentului!

Eu am ciresul si stiu si cand se coc ciresele. TU cand ai de cand sa incepi sa urci in cires?

(Multumesc Crina pentru poveste!)