Paştele...

Şi Paştele, ca de altfel orice altă sărbătoare, a trecut repede...
Anul acesta cred ca am trecut mai uşor peste lipsa ta la mancatul oului rosu (de data asta, fara caş) de luni dimineaţa înainte de a pleca la cimitir, peste lipsa ta la prepararea fripturii de miel, peste lipsa ta la masa, alături de noi toţi, peste lipsa "certatului" ca nu sunt în stare să tai friptura. Am trecut peste toate astea, poate mult prea uşor. Dar, te-am avut în minte (fiecare dintre noi), ne-am aruncat priviri complice că "era mai bună friptura, atunci", m-am gandit la tine dimineaţa, ţi-am auzit vocea, ai fost prezent aproape în fiecare clipa, şi totuşi...toate astea se întamplă doar în gândurile şi sufletele noastre, pentru că doar aici ai mai rămas pentru totdeauna, în rest, ai ales sa fi departe, mult prea departe de noi...